06.03.10
Caci in speranta aceasta am fost mantuiti!
Dragilor,
Am primit acest articol pe mail pe care-l postez integral pe blog. Iata-l mai jos:
Am stat si m-am gandit mult la Marta, la ce s-a intamplat, m-am rugat si am plans si o fac in continuare..
M-am rugat sa pot realmente sa invat ceva, sa ma scoata din starea mea, si iata ce mi-a raspuns Domnul.
De fiecare data cand sunt pusa in fata mortii unui credincios, sunt confruntata cu aceeasi realizare care are doua fetze: pe de-o parte durerea celor care raman, pe de alta bucuria celui care pleaca. Stiu si cred ca cel care pleaca nu are niciun regret ca paraseste acest loc si intra in slava si in prezenta lui Dzeu. In fond, asta isi doreste un crestin autentic, asta viseaza, pentru asta traieste aici jos, intr-o asteptare si intr-o reflectare a ceea ce va sa vie.
De sambata si pana azi m-am gandit intruna la familie, la cei care raman in urma si sunt fortati sa se obisnuiasca in fiecare zi, putin cate putin, cu absenta Martei, cu dorul dupa ea, dupa ochii ei frumosi, dupa vocea, voiosia si prezenta ei in jur. Si am plans, si am simtit durere, si jale, dar am incercat in dreptul meu, sa accept si eu voia acestui Dzeu care da si ia suflarea de viata dupa bunul plac, sa functionez in baza lucrurilor pe care le-am invatat si le stiu despre EL, fara sa pun “de ce-uri”. Sa ma incred in deciziile Sale suverane si fara drept de apel.
Asta seara am stat si m-am gandit si invers. La plecarea Martei in lumea pe care noi inca nu o cunoastem, dar o asteptam. La bucuria de a fi in prezenta lui Cristos. La cantarile de slava care I se aduc in ceruri, si la care ea poate sa ia acum parte. Si nu cred ca Marta, mama ta, sau oricare dintre cei dragi noua, plecati dincolo, au vreun regret. Cred sincer ca daca ar fi dupa ei, ne-ar dori pe toti, cu ei acolo. Si cat mai repede. Imi amintesc de Costel – baiatul lui mamaie – pe care l-au “trezit” in ultimele momente, si care i-a certat pe cei din jur, spunandu-le “De ce m-ati trezit, mergeam undeva departe, si era asa de bine…”.
M-am gandit la rugaciunea pe care ai rostit-o impreuna cu Emi in morga spitalului, la capataiul Martei, multumind pentru viata pe care le-a dat-o Dzeu impreuna pana aici. Mi se pare atat de grea, mi se pare cruda, mi se pare sfasietoare. DAR…. si iata ce invat eu:
Daca doi urmasi ai lui Cristos s-au invoit impreuna pe drumul pe acest pamant, ei sunt totusi, fiecare in dreptul lor, in primul rand, urmasii lui Cristos. Pe El trebuie sa il iubeasca mai mult decat se iubesc unul pe celalat. Daca imi iubesc sotul mai mult decat Il iubesc pe Cristos, atunci pierderea sotului meu ma va face sa Il pun la indoiala pe Dzeu, sa traiesc in resemnare, sau sa imi pierd mintile. Insa daca eu Il iubesc pe Cristos, si imi traiesc viata in asteptarea intalnirii cu EL, iar omul alaturi de care m-a pus Dzeu Il iubeste pe Cristos mai mult decat ma iubeste pe mine, atunci fiecare ar trebui sa se poata bucura pentru celalat, pentru intalnirea lui cu CEL ASTEPTAT.
… si de asta cred ca, daca Emi a avut puterea sa spuna aceasta rugaciune, si sa ia mai departe deciziile pe care le-a luat, este doar prin puterea aceluiasi Dzeu pe care Marta L-a iubit, si care Il calauzeste si pe el acum.
Iata ce invat:
- viata mea trebuie traita in asteptarea intalnirii cu Cristos; as vrea sa pot trai asa incat trecerea sa fie naturala, nu brusca; as vrea sa am pe pamant aceeasi pasiune pe care o voi avea in cer; nu vreau sa traiesc aici o viata searbada, o credinta slaba… cerul va insemna o explozie de inchinare la adresa Mielului, iar cand voi merge dincolo, vreau sa pot “plonja” direct in ea….
- cea mai mare dragoste a mea ar trebui sa fie Cristos, cea mai mare dorinta: intalnirea cu El; ceea ce mi se ofera aici jos isi are farmecul, dar nu se va compara cu nimic din ceea ce urmeaza.
- daca voi avea o astfel de dragoste pt Dzeu, ma voi putea bucura pentru fiecare dintre cei pe care Dzeu ii cheama acasa, mai repede sau mai tarziu, chiar daca cel plecat va fi din familia mea, dintre prieteni dintre cunostinte; durerea de a-i pierde, va putea fi echivalata cel putin de bucuria de a-i sti acolo unde si-au dorit toata viata sa fie, in bratele Mantuitorului, in prezenta Sa.
Imi va fi dor de Marta, atata cat am cunoscut-o, dar parca o vad in cer, alaturi de copilasul ei nenascut, bucuroasa, si facand semne, spunand “haideti si voi, veniti”…
Uana
Felicia Ciuculescu said,
June 5, 2010 at 8:06 pm
Domul Dumnezeu sa mangaie familia indurerata si sa le intareasca credinta!
Nu imi vine sa cred nici acum, si mai ales cand a gandesc la faptul caci cu 4 luni inainte m-am intalnit cu my dear friends Martha &Emi in Timisoara, am mers prin ploaie impreuna si ne-am bucurat nespus de mult de revederea noastra,si ne.am rugat pt un bebelas!Erau un cuplu model si asa de minunat m-am simtit in casa lor, nu voi uita niciodata weekendul petrecut impreaun, si toate experientele minunate pe care le-am trait in Freiburg si Strassbourg!Multumim Dului pt tot ceea ce El ne da si pt tot cea ce El ia! Acesta este planul Sau si stiu caci are argumentele corespunzatoare!sa ne rugam ca Dzeu sa ii dea multa putere lui Emi si sa il ajute in toate!Gbu fam Miclea…’Ferice de morti care mor in Domnul’…
clau77 said,
June 7, 2010 at 12:07 pm
Intradevar,daca am trait impreuna experienta asta si nu am invatat numic din ea inseamna ca trebuie sa ne revizuim complect inima si sa ne punem intrebari daca vom ajunge acolo unde nadajduim sa ajungem.Pentru ca sunt atatea intrebari la care nu stiu daca vom gasi vreodata raspuns pe acest pamant:de ce asa de tanara?,de ce insarcinata?,de ce tocmai ea?,……..de ce ?,de ce ?,de ce?….
Dar peste toate astea,Dumnezeune-a dat o lectie de viata extraordinara,si nu as mai putea trai viata asa cum a fost pana acum,fara sa ma gandesc la aceasta lectie.Poate ca Dumnezeu ne pregateste ceva la nivel mult mai mare si a considerat aceasta despartire sau mai bine zis acest mod brusc,tragic si ilogic din punct de vedere omenesc,este un mod de ne a intarii si de a ne aminti si a ne aduce pe calea Lui cea dreapta,de a ne trezi din amorteala pe care parca ne-a cuprins pe toti copiii Lui.
Dumezeu sa ne lumineze calea si sa ne intareasca pe toti si sa ne ajute sa invatam ceva de la aceasta experienta.Sunt convins ca asta era si dorinta Marthei daca ar fi putut sa ne vorbeasca din cer.
Dumnezeu sa aibe mila si sa ne dea nedejdea Lui AMIN!
sotul marthei said,
August 15, 2010 at 9:41 pm
Nu stiu daca pot spune in cuv.cit de scumpa a fost si este Martha pt familia ei si mai ales pt mine.In aceste zile am citi in cartea cartiilor caci Martha si plecarea ei la Domul a fost si mai scumpa pt Tatal. “Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de el “Ps 116:15. Inteleg ca plecarea ei la Domnu o fooost cu mult mai scumpa ca si cum ar fi fost sa fi ramas aici.De ce ? el stie!!!!!
Martha avea Biblia pe telefonul mobil.Interesan este (nu am stiut) ca poti urmarii totul in urma la “History”ce versete teau preocupat si ai cautat in ultima vreme pe telefonul mobil.Ps 55:22 a fost unul dintre uitimile chiar de 2 ori vizitat;si daca imi vine in minte uneori intrebarea de mai de sus “De ce” imi amintesc imediat de ultimul versetul care martha la cautat si vizitat de 5 ori un ultima vreme Ps 145:17 “Domnul este drept in toate caile Lui,si milostiv in toate faptele lui.”Amin.Sotia mea nu mai este dar Domnu mai ma intareste inca prin ea(telefonul ei).
Si o ultima idee clau77 nu cred ca te cunosc dar ai dreptate in convingerea ta.Martha asa ne-ar spune sint foarte sigur cum ai zis si tu,cititi va rog Luc 16:19-31 (27,28). Sa ne punem toti intrebarea si poate sa ne treezim din amorteala asa cum ai zis in rindurile de sus “ajungem acolo unde nadajduim”sa ne ajute Domnu amin.
Va multumesc mult de toot pt rugaciunile voastre ,rugativa in continuare caci este enooorm de greu ,am mare nevoie.
cosmin said,
August 23, 2010 at 12:45 am
Ce a fost de spus sa spus,cand iei parte la asa ceva cuvintele raman undeva intre corzile vocale si iesire , ochii raman seci desii ai vrea sa umpli o mare ! domul sa’l intareasca p sotul Martei caci grea e despartirea, dar e pt o vreme .
Ce invatam ? Moise zicea” invatane sa ne numaram bine zilele” vremea e tarzie ,mijesc la geamuri zorii, a fost randul sorei maria , a fost randul martei, maine poate fi al meu sau al tau conteaza cun ne infatisam inaintea lui ! Esti gata sunt gata sa ma intalnesc k El ” rob bun si credincios intra in odihna ce tia fost pregatita asta imi doresc sa aud in orice moment !!!